To Find Something, Don't Look For It


Image of the WeekPentru a găsi ceva, nu căuta.
--de Robin Wall Kimmerer

==

În intervalul dintre decolare și aterizare, suntem cu toții în aer, o pauză între capitolele vieții noastre. Când privim prin fereastră către soarele strălucitor, peisajul este ca o proiecție plată cu lanțuri montane ce par niște riduri în pielea continentală. Neștiutori cu privire la ceea ce este deasupra noastră, noi povești se conturează sub noi. Murele dau în pârg sub soarele de August; o femeie își face bagajele și ezită să treacă pragul; o scrisoare este deschisă și dintre pagini apare cea mai surprinzătoare fotografie. Dar ne mișcăm prea repede și suntem prea departe; toate poveștile ne scapă, cu excepția poveștii noastre.

Bieți oameni miopi ce suntem, lipsiți de acuitatea vizuală a păsării de pradă și fără talentele muștei de a privi panoramic. Totuși, cu creierele noastre mari, măcar suntem conștienți de limitele privirii noastre. Cu un grad de modestie rar întâlnit la specia noastră, ne dăm seama că nu putem vedea multe lucruri și astfel că inventăm obiecte remarcabile pentru a observa lumea. Sateliți cu spectru infraroșu, telescoape optice și telescopul spațial Hubble, toate aduc vastitatea în sfera noastră vizuală. Microscoapele electronice ne dau voie să cercetăm universul distant al propriilor celule.

Totuși la scară mijlocie, aceea a vederii pur și simplu, ne străduim să zărim ceea ce este dincolo de noi, dar deseori suntem orbi la miriadele de fațete strălucitoare care se află la îndemână. Credem că am înțeles, când de-abia am cercetat suprafața. Acuitatea noastră vizuală la această scară pare diminuată nu de vreun neajuns al vederii, ci de disponibilitatea minții. Oare puterea dispozitivelor noastre ne-a făcut să nu mai avem încredere în ochii noștrii? Sau poate că am devenit neîncrezători în ceea ce nu folosește tehnologie și are nevoie de timp și răbdare pentru a fi observat? Puterea atenției poate rivaliza cu cele mai puternice lentile de mărire.

Un bătrân cunoscut de-al meu, indian Cheyenne, mi-a spus că cea mai bună metodă de a găsi ceva este să nu pornești în căutarea sa. Acesta este un concept dificil pentru un cercetător. Tot el ne îndeamnă să privim cu colțul ochilor, deschiși oricărei posibilități, și atunci ceea ce căutăm ni se va arăta. Revelația de a vedea dintr-o dată lucrul la care am fost oarbă cu doar câteva clipe înainte, este o experiență sublimă pentru mine. Aducându-mi aminte de aceste momente, retrăiesc din nou deschiderea trăită atunci. Este o experiență umilă și fericită atunci când granițele dintre lumea mea și lumea unei alte ființe se îndepărtează cu o claritate spontană.

==

Întrebări pentru reflecție: Cum vă raportați la idea că metoda cea mai bună de a găsi ceva este de a nu porni în căutarea sa? Ați putea să împărtășiți o experiență în care ați trăit revelația de a fi deschis către noi posibilități? Ce vă ajută să rămâneți deschis la noi posibilități?
 

Robin Wall Kimmerer is a botanist and a poet. Excerpts above are from her book: Gathering Moss: A Natural and Cultural History of Mosses


Add Your Reflection

21 Past Reflections