Why We Listen Better To Strangers Than Family


Image of the WeekDe ce îi ascultăm mai bine pe străini decât pe cei apropiați
--de Kate Murphy

==

Odată ce îi cunoști pe oameni suficient de bine astfel încât să-i simți apropiați, există o tendință inconștientă să nu-i mai asculți, întrucât crezi că știi ce urmează să spună. Este ca atunci când ai parcurs un drum de atât de multe ori încât nu mai observi marcajele și peisajul.

Totuși oamenii se schimbă mereu. Multitudinea de interacțiuni și activități zilnice ne transformă continuu, și astfel niciunii dintre noi nu mai suntem la fel ca luna trecută, ca săptămâna trecută sau ca ieri.

Acest bias de comunicare cu cei apropiați lucrează atunci când, într-o relație romantică, partenerii ajung să simtă că nu se mai recunosc sau când părinții descoperă cum copiii lor sunt interesați de lucruri pe care nu și le-au imaginat vreodată.

Se poate ajunge la același rezultat chiar și când doi oameni își petrec tot timpul împreună și împărtășesc experiențe comune.

Cercetătorii din domeniul științelor sociale au demonstrat în mod repetat că oamenii apropiați se înțeleg între ei nu mai bine decât dacă ar fi străini, de multe ori chiar mai rău.
Bias-ul de comunicare cu apropiații nu doar că ne împiedică să-i ascultăm pe cei pe care îi iubim, ci îi împiedică pe cei care ne iubesc în a ne asculta pe noi. Asta poate explica de ce oameni aflați în relații apropiate ascund informații sau păstrează secrete unii față de alții.

Așadar ce am putea face în această privință? Robin Dunbar, antropolog și psiholog evoluționist britanic, spunea că una dintre cele mai importante căi de a menține o relație apropiată este prin conversații obișnuite. Anume să întrebăm ‘Ce mai faci?’ și chiar să ascultăm răspunsul.

Mult prea adesea soții și părinții în relația cu copiii reduc conversația la chestiuni de organizare cum ar fi ce să servească la cină, al cui e rândul să spele rufele sau când să plece la antrenament. Prietenii ar putea să vorbească despre ultimele realizări de la serviciu și alte activități. Ce lipsește adeseori din conversații este ceea ce-i preocupă pe oameni cu adevărat - bucuriile, dificultățile, speranțele și fricile. Uneori prietenii și partenerii țin conversația la suprafață pentru că presupun că știu deja ceea ce se petrece sau pentru că le este frică de ce ar putea afla.

Dar ce este oare iubirea dacă nu o disponibilitate de a asculta și de a lua parte la evoluția poveștii celuilalt? O lipsă a capacității de a asculta este principala cauză a sentimentelor legate de singurătate.

==

Întrebări pentru reflecție: Cum vă raportați la ideea că iubirea este ‘o disponibilitate de a asculta și de a lua parte la evoluția poveștii celuilalt? Ați putea împărtăși o amintire/experiență când ați depășit bias-ul de comunicare cu apropiații și ați ascultat profund într-o relație? Ce vă ajută să vă opriți din a crede că știți deja ce va spune celălalt și să rămâneți focusat pe curiozitate în comunicarea voastră?
 

Kate Murphy is the author of “You’re Not Listening: What You’re Missing and Why It Matters.” Excerpted from this article.


Add Your Reflection

23 Past Reflections