What You Do Afterwards, by Keith Sawyer

Ce faci după aceea
de Keith Sawyer

Creativitatea vine din ce faci după aceea.
Îmi vine în minte ce spunea Miles Davis despre improvizația jazz: "Nu e vorba despre nota pe care cânți acum, care e o notă greșită – e vorba de nota pe care o cânți după ea, care o va face corectă sau greșită."

În improvizație, nu știi ce semnificație are o acțiune până mai târziu. Grupul creează semnificația, răspunzând și construind pe această acțiune. Acest lucru se întâmplă tot timpul în teatrul de improvizație și este ceea ce îi conferă o asemenea putere creativă. Eu o numesc interpretare retroactivă. În improvizație, actorii rostesc în mod intenționat linii de dialog care sunt ambigue, cuvinte care pot fi interpretate în mai multe moduri. Actorii fac acest lucru în mod intenționat - nu pentru că sunt leneși în gândire, sau pentru că încearcă doar să umple timpul. Împrovizarea acestor acțiuni ambigue necesită foarte multă creativitate. Nu este ușor să spui ceva care deschide posibilități pentru scenă și nu închide posibilele acțiuni viitoare, și ceva care oferă, pe lângă asta, suficiente specificități pentru a impinge înainte o scenă, pentru a oferi altor actori ceva cu care să lucreze. Actorii știu că dialogul improvizat care urmează acțiunii lor va oferi în curând o semnificație pentru ceea ce au făcut.

Asta mi se pare fascinant! Imaginează-ți: să acționezi fără să știi ce înseamnă acțiunea ta. Să acționezi, încredințând grupului să îți interpreteze acțiunea mai târziu. Să acționezi, în timp ce renunți la controlul asupra semnificației propriei tale acțiuni.

Majoritatea dintre noi nu facem asta în viața de zi cu zi. Când spui ceva, tu ești deținătorul. Tu ai dreptul să spui ce înseamnă. Dacă altcineva o interpretează diferit, sari în schemă și îl corectezi. Pentru a face improvizație trebuie să îți schimbi complet modul în care abordezi o conversație. Trebuie să renunți la putere și control, la conversația însăși. Conversatia este cea care creează, nu vorbitorii individuali. Conversația capătă o viață proprie. Sensul rezultă din cuvintele rostite în mod colectiv, secvențial, pe măsură ce intervine fiecare dintre vorbitori.

În improvizația de grup, nici o persoană individuală nu poate decide ce înseamnă totul. Nici o persoană nu ajunge să decidă ce înseamnă propria lor acțiune. Grupul este cel care creează, nu individul.
----
Keith Sawyer este autorul cărții Geniul grupului (Group Genious).

Întrebări pentru reflecție:
Cum te raportezi la noțiunea de a acționa, în timp ce renunți la controlul asupra sensului pe care îl ia acțiunea ta? Poți împărtăși o poveste personală despre un moment în care ai putut să acționezi, cedându-ți dreptul de proprietate asupra acelei acțiuni și a sensului ei? Ce te poate ajuta să fii atent/ă la modul în care poți deschide noi posibilități prin acțiunile tale?

Excerpted from here. Keith Sawyer is the author of Group Genius.

Seed Questions for Reflection

How do you relate to the notion of acting while relinquishing control over what your action means? Can you share a personal story of a time you were able to act while letting go of your ownership of that action and its meaning? What helps you be mindful of how you can open up possibility with your actions?

Moved by this reading? Join a live Awakin Circle to discuss in community.

Join this week

More ways to connect

Join a Metta Circle

Practice loving-kindness meditation together

Explore peer-learning pods

Small groups diving deeper into shared themes

Start your own local circle

One living room, one intention — we'll help

Add Your Reflection

6 Past Reflections

Mar 13, 2018

Most of life is spent in improv! We have little control over most things in life (unless we live in a bubble!). My thoughts , ideas, experience, world view, words, prayers, actions, music, silence ... bounce off of others thoughts, ideas, experience, world view, ect ... everyday! Where two or three are gathered, there is improv. Like with cooking, mixing different ingredients together in variety of different of ways, a unique outcome is created every time! Thanks be to God!

Madhu Mehta

Mar 13, 2018

Very well articulated. One classical case of a long term "co" creation task (over many years) is building institutions. Initiators float an idea, and if it is meant to be, it would be shaped over many long years by many. Inspiring.

Kristin Pedemonti

Mar 12, 2018

I love this! The idea of collaboratively creating meaning. To me this means not being so attached to our own idea or outcome, but to the potential and possibility of what might unfold. We need this especially now given some of the deep divides. One potential path to a little healing is to open a conversation in a more ambiguous way to allow for more possibilities in the responses. A personal story of this was in my volunteer literacy project in Belize. Having no training in creating a volunteer project was a blessing because I had no set idea of what "should" work and therefore was constantly open to revising and adapting. It meant I was always openly listening to the locals and what they needed or wanted and then doing my best to collaborate with them and meet the needs. It turned out that creative writing in the schools was a need so I utilized the local indigenous legends learned while traveling village to village to create a first person narrative lesson plan. This also was ... View full comment

Jagdish P Dave

Mar 11, 2018

When it comes to decision making and acting on it, I reflect on the choice I am making and check whether it harms or hurts me or harms or hurts others on a small scale or on a large scale.I own my ownership for my action. In that way I am responsible and accountable for my decision and action. When it comes to group decision making and acting on it,, I participate in it with and open mind and with an open heart. This process is very helpful as we invite everybody to have their say in arriving at a decision and acting on it. In this case, the ownership and accountability belongs to the whole group. I use this approach in my class room when an issue has an impact on everybody or somebody in the class or beyond the class. I use Socratic dialogue and dialectical approach for exploring ways and means for tackling the issue and arriving at a decision by consensus.I find this approach very fruitful, Namaste. Jagdish P Dave ... View full comment

david doane

Mar 11, 2018

There are times when my action is my right action, simply an expression of what feels right to me in that moment. In so doing, my action is meaningful to me because I'm being true to myself. I never know what my action means to the other. I don't let go of my ownership of my action -- I do let go of its meaning to the other, which is outside my control. What helps me stay mindful of how I can open up possibility with my action is to keep as my mantra 'process, not outcome,' which promotes a kind of improvising because I have no script or agenda in mind. When my action is my truth and independent of what it means to the other, I'm integrated, free and creative, and possibilities for growth open.

a Mar 11, 2018

amen.