What You Do Afterwards

Author
Keith Sawyer
610 words, 18K views, 6 comments

Image of the WeekCe faci după aceea
de Keith Sawyer

Creativitatea vine din ce faci după aceea.
Îmi vine în minte ce spunea Miles Davis despre improvizația jazz: "Nu e vorba despre nota pe care cânți acum, care e o notă greșită – e vorba de nota pe care o cânți după ea, care o va face corectă sau greșită."

În improvizație, nu știi ce semnificație are o acțiune până mai târziu. Grupul creează semnificația, răspunzând și construind pe această acțiune. Acest lucru se întâmplă tot timpul în teatrul de improvizație și este ceea ce îi conferă o asemenea putere creativă. Eu o numesc interpretare retroactivă. În improvizație, actorii rostesc în mod intenționat linii de dialog care sunt ambigue, cuvinte care pot fi interpretate în mai multe moduri. Actorii fac acest lucru în mod intenționat - nu pentru că sunt leneși în gândire, sau pentru că încearcă doar să umple timpul. Împrovizarea acestor acțiuni ambigue necesită foarte multă creativitate. Nu este ușor să spui ceva care deschide posibilități pentru scenă și nu închide posibilele acțiuni viitoare, și ceva care oferă, pe lângă asta, suficiente specificități pentru a impinge înainte o scenă, pentru a oferi altor actori ceva cu care să lucreze. Actorii știu că dialogul improvizat care urmează acțiunii lor va oferi în curând o semnificație pentru ceea ce au făcut.

Asta mi se pare fascinant! Imaginează-ți: să acționezi fără să știi ce înseamnă acțiunea ta. Să acționezi, încredințând grupului să îți interpreteze acțiunea mai târziu. Să acționezi, în timp ce renunți la controlul asupra semnificației propriei tale acțiuni.

Majoritatea dintre noi nu facem asta în viața de zi cu zi. Când spui ceva, tu ești deținătorul. Tu ai dreptul să spui ce înseamnă. Dacă altcineva o interpretează diferit, sari în schemă și îl corectezi. Pentru a face improvizație trebuie să îți schimbi complet modul în care abordezi o conversație. Trebuie să renunți la putere și control, la conversația însăși. Conversatia este cea care creează, nu vorbitorii individuali. Conversația capătă o viață proprie. Sensul rezultă din cuvintele rostite în mod colectiv, secvențial, pe măsură ce intervine fiecare dintre vorbitori.

În improvizația de grup, nici o persoană individuală nu poate decide ce înseamnă totul. Nici o persoană nu ajunge să decidă ce înseamnă propria lor acțiune. Grupul este cel care creează, nu individul.
----
Keith Sawyer este autorul cărții Geniul grupului (Group Genious).

Întrebări pentru reflecție:
Cum te raportezi la noțiunea de a acționa, în timp ce renunți la controlul asupra sensului pe care îl ia acțiunea ta? Poți împărtăși o poveste personală despre un moment în care ai putut să acționezi, cedându-ți dreptul de proprietate asupra acelei acțiuni și a sensului ei? Ce te poate ajuta să fii atent/ă la modul în care poți deschide noi posibilități prin acțiunile tale?
 

Excerpted from hereKeith Sawyer is the author of Group Genius.


Add Your Reflection

6 Past Reflections