A Route Back To Wonder


Image of the WeekO cale pentru a redescoperi uimirea
--de Fabiana Fondevila

==

“Ce-ar fi oare un apus fără nori? Un cerc care traversează o linie dreaptă”, spune Gavin Pretor-Pinney, fondatorul Cloud Appreciation Society, inițiatorul unei forme de activism inedite și a unui manifest care începe astfel: ‘Credem că norii sunt nedreptățiți, deoarece viața ar fi mult mai săracă fără ei’.

Norii? Să fie ei un motiv justificat pentru activism civic? La prima vedere este cel puțin bizar că cineva își dedică viața pentru a-și convinge semenii să privească înspre cer și să se minuneze la apariția vreunul altocumulus, altostratus sau cumulonimbus. Este suficient să ne aducem aminte de copilărie pentru a înțelege răspunsul. Oare cine dintre noi nu a petrecut nenumărate clipe stând întins pe iarbă și căutând iepuri, munți și inorogi în formele elaborate ale norilor de deasupra? Cine oare nu a fost surprins să descopere cum acele imagini se transformă sub ochii noștrii de la un moment la altul? O întrebare mai nimerită ar fi: când oare au încetat norii să ne mai captiveze? Oare când am încetat să ne ridicăm ochii spre cer?

Norii au fost mereu o sursă de inspirație și uimire. Nu întâmplător aceștia au apărut în opere de artă de-a lungul secolelor. Începând cu perioada renașterii, norii au fost folosiți ca metaforă pentru divin. Dar de ce am învăța noi ca adulți să umblăm din nou cu capul în nori? Câteva răspunsuri de bun simț ar putea fi: deoarece identificarea formelor și tipurilor de nori ne permite să prezicem șansele de ploaie și dacă ne putem aștepta la o furtună cu grindină, sau doar la o perdea fină de apă, ce va cauza apariția mușchilor verzi în cele mai neașteptate locuri. Iată un motiv temeinic pentru a ne uita după nori; și totuși asta abia râcâie suprafața a ceea ce este posibil.

Nu vrem să ne uităm la ei doar prin prisma prognozei meteo; ne-am putea dori să ne uităm la ei ca să putem visa din nou și să ne aducem aminte că magicul și frumosul ne înconjoară la fiecare pas. Ne dorim să descoperim în ei o cale către uimire. ‘Este timpul pe care l-ai pierdut cu atenția la trandafir care face ca trandafirul să fie atât de important’, spune Micul Prinț al lui Antoine de Saint-Exupéry. Să pierdem așadar timpul descoperind cum să iubim lumea, zi de zi, un pic mai mult și mai bine de fiecare dată. Să pierdem vremea cu ce este cu adevărat important.

==

Întrebări pentru reflecție: Cum vă raportați la idea că am putea găsi în nori o cale spre uimire? Ați putea împărtăși o experiență când ați putut să vă pierdeți în uimire? Ce vă ajută să păstrați abilitatea de a vă mira/de a fi uimit și de a nu ceda în fața cinismului?
 

Fabiana Fondevila is an author, storyteller, ritual maker, activist, and teacher from Buenos Aires, Argentina. Excerpted from Where Wonder Lives.


Add Your Reflection

12 Past Reflections