Wisdom Of Grieving

Întelepciunea care se naște din suferință
-Terry Patten


Nu doar că durerea este o etapă în călătoria așa-numitului activist spiritual, dar procesul durerii în sine se desfășoară, adesea, în etape care pot fi descrise utilizând bine-cunoscuta formulă a lui Elizabeth Kubler-Ross, Cele 5 stadii ale durerii/sau ale doliului.

Aceste 5 etape - negarea, furia, negocierea, depresia și acceptarea - descriu procesul unui răspuns psihologic atunci când ne confruntăm cu o pierdere de proporții catastrofice, fie ea reală sau presupusă.

Negarea poate fi un mecanism de apărare împotriva durerii și a suferinței. Dacă realitatea este prea dureroasă, atunci nu o înfruntăm. Ne închidem, metaforic, ochii sau mintea, ca să ne putem păstra echilibrul și simțul umorului. Ne închidem în fața noului, îi punem la îndoială veridicitatea, autenticitatea, schimbăm canalul.


Cu siguranță putem critica motivele pentru care oamenii aleg să se distanțează, dar este, de asemenea, adevărat că perspectivele și ideile răspândite prin media sunt de multe ori obositoare. Așa că există motive întemeiate ca să ne detașăm selectiv de la fluxul de știri 24 din 24. A utiliza mass-media și politica într-un mod economic și inteligent ne ajută să ne disciplinăm tendințele de a cădea pradă adicției sau ignorării, evitării pasive.

Furia poate deveni cu ușurință o formă compulsivă de apărare împotriva tristeții, a fricii sau a altor sentimente care ies la suprafață atunci când pierdem ceva sau pe cineva. Există pe lumea asta motive întemeiate ca să fim furioși. Furia, mânia este energia care schimbă ceea ce trebuie schimbat. Dar furia ”sănătoasă” apare și dispare, se ridică și precum un val. Ea nu devine o stare cronică și rămâne în contact cu durerea.

Următoarea etapă este negocierea, o încercare de a regăsi calmul pierdut, serenitatea. Ne creăm scenarii alternative și încercăm astfel să diminuăm semnificația pierderii și a suferinței aferente. Negocierea încearcă să țină durerea la distanță, dar adevăratul echilibru și adevărata stabilitate zace în capacitatea noastră de a rămâne deschiși, deschiși în fața oricărei realități cu care ne confruntăm, inclusiv a întunericului, a necunoscutului, a durerii.

A 4-a etapă este depresia. Când devine clar că nu putem evita pierderea, moartea, înfrângerea, atunci ființa noastră este, pentru moment, sfâșiată. Începem să ne temem că am putea pierde ceva sau pe cineva de care am depins mereu, pe care i-am luat de buni, precum prezența cuiva drag, precum grația vindecătoare și revitalizantă a Mamei Pământ sau posibilitatea de a trăi într-o societate liberă, prosperă și unde ne simțim în siguranță fără a fi nevoiți să protejăm sau să apărăm acest lucru.

Este de datoria noastră ca adulți responsabili și maturi să rămânem conectați la realitatea vieții. Dar asta înseamnă să trecem prin toate cele 5 stadii chinuitoare ale durerii, către acceptare.

Adevărata acceptarea înseamnă să vedem realitatea situației actuale și să ne asumăm responsabilitatea de a acționa și de a crea noi înșine calmul pe care îl căutăm. Vom găsi o cale, o metodă de a alege viața, chiar și într-o lume în care pierderea este intrinsecă. Alegem, astfel, să rămânem conectați cu realitatea, care include și interacțiunile cu persone sau situații care nu ne plac sau pe care am prefera să le evităm.
Vom știi că am ajuns în stadiul acceptării atunci când suntem în mișcare, când facem ceea ce putem pentru a a crea o schimbare în bine. Aici vom găsi, din nou, sentimentul profund de împăcare.

---------------

Întrebări pentru reflecție:

Ce părere ai despre ideea că trebuie să trecem prin toate cele 5 stagii ale durerii pentru a ajunge la maturitate?
Ai vrea să ne împărtășești un moment când ai trecut prin toate cele 5 etape ale durerii?
Ce te ajută să rămâi în mișcare și să faci ceea ce îți stă în putere pentru a crea o schimbare în bine?