Inclining Toward Freedom, Even Through Imperfections

Apropierea de libertate cu sprijinul imperfecțiunilor.
--de Larry Yang

==

Dacă ne concentrăm doar pe trezire, ratăm cea mai însemnată parte a vieții spirituale. Mă interesează mai mult cum lucrăm cu ne-trezirea, cu faptul de a nu fi iluminați, deoarece aceste trăiri omenești sunt mult mai des întâlnite în viață.

În ultima vreme, în încercarea de a promova diversitatea și anti-rasismul în interiorul, dar și în afara comunităților bazate pe dharma, descopăr noi adâncimi ale dezamăgirii și deziluzionării cu privire la limitele abilităților personale, cu privire la imperfecțiunile comunităților noastre și cu privire la suferința prezentă la nivelul societății noastre. Nu trăim într-o lume luminată - oare ați observat asta? Ca exponent al dharmei, am fost învățat să ofer roadele înțelegerilor și bunăvoinței pe care le-am trăit. Totuși, de curând am simțit să ofer din locul în care sunt - să fiu real și autentic în momentul prezent, de a accepta că nu am răspunsuri și că sunt limitat de propriile neajunsuri.

Este nevoie să căutăm adânc în propria practică pentru a naviga între extremitățile disperării și deziluzionării. Este nevoie să ascultăm ceea ce se află în spatele a tot ce se întâmplă, de unde ne strigă libertatea, chestionându-ne: Mă pot deschide către ceea ce este? Mă pot apleca asupra a ceea ce este? Sau, folosind limbajul neadecvat cu care totuși trebuie să comunicăm, pot să iubesc și asta? Ne putem oare apropia de disperările și imperfecțiunile acestei vieți cu aceeași sârguință pe care o oferim altor obiecte ale atenției conștiente? Am putea oare să fim prezenți atunci când viața pare a fi imposibilă?

Ar putea să pară contraintuitiv, însă atunci când suntem conștienți și oferim bunăvoință aspectelor crude și imperfecte ale vieții noastre, în fapt ne cultivăm abilitatea de a fi mindful. Nu este nevoie să ne agățăm nici de trezire, nici de ne-trezire; aceste stări sunt doar experiențe, ce pot fi primite cu atenție binevoitoare.
Trezirea și ne-trezirea sunt două fețe ale aceleiași monede. Sunt o singură și aceeași experiență. Nu putem avea experiența trezirii, fără să avem și experiența ne-trezirii. Nu putem discerne cu claritate, fără să cunoaștem în profunzime tiparele propriilor condiționări.

Așadar, chiar și în prezența defectelor și greșelilor mele, pot totuși să-mi îndrept inima către libertate. Doar așa pot vedea cum se întrepătrund căile trezirii și ne-trezirii. Aceasta este libertatea din mijlocul suferinței. Aceasta este reziliența la violență și asuprire. Ne putem crea vieți frumoase în mijlocul acestei lumi ce nu s-a trezit încă.
De fiecare dată când suntem conștienți și binevoitori, transformăm nu doar lumea interioară, ci lumea cu totul. Începem să susținem ceea ce este de nesusținut, să conectăm inima frântă cu mintea furtunoasă. Căutăm înțelepciunea prețioasă aflată în furia neputincioasă și, îndată ce ne uităm cu atenție, nu mai suntem consumați de aceasta. Ne îndreptăm atenția spre experiența disperării și o țesem în grijă, iubire și, poate chiar libertate. Aceasta este măreția practicii spirituale. Ne cere să cuprindem toate contradicțiile și paradoxurile trezirii și ne-trezirii, precum și tot ce este între acestea. De la extrem la subtil, tot spectrul forțelor care sunt în opoziție formează tărâmul de mijloc, unde găsim plenitudinea vieților, practicii și libertății noastre.

==

Întrebări pentru reflecție: Ce înseamnă pentru voi să vă îndreptați inima către libertate chiar în mijlocul suferințelor? Ați putea împărtăși o experiență când ați văzut realitatea cu claritate devenind intim familiari cu propriile tipare și condiționări? Ce vă ajută să priviți trezirea și ne-trezirea ca două fețe ale aceleiași monede?