Action Without Desire Of Outcomes

Actiunea, fara dezideratul unor rezultate
-de Vinoba Bhave

Pentru a-si proteja propriul interes, indivizi sunt dispusi sa-si exploateze semenii, natiuni merg la razboi si business-uri se saboteaza intre ele, pentru ca oamenii cred ca exista un conflict, o discrepanta intre interesele altora si cel propriu. Dar in realitate nu exista nici un conflict. Interesele si bunastarea tuturor sunt interconectate. Pacea, prosperitatea si fericirea sunt dezideratele tuturor. Acestea sunt beneficii universale, la care ajungem atunci cand uitam de beneficiile sau castigurile personale. Cand urmarim doar castigul propriu, cel comunitar se pierde. Daca acest beneficiu universal, pentru toata comunitatea este pierdut, ce rost isi mai are castigul personal?

Cand actiunea izvoraste din iubire, actiunea este recompensa insasi. Cand actiunea este facuta fara un scop ulterior, cand este spontana, pura si efectuata cu voiosie, atentia noastra este aici si acum. Nu exista viclenie, calcule, speculatii, nu exista planuri, trecut sau viitor, nu exista griji sau poveri. Atunci activitatea noastra curge fara stres, fara restrictii sau presiuni.

Spre exemplu, daca cineva gateste pentru bucuria de a gati, cu atentia totala si prezenta de spirit, atunci automat mancarea rezultata va fi delicioasa. Lucreaza in gradina pentru bucuria gradinaritului, fara anxietate, si atunci florile, fructele si legumele vor rodi de bunavoie. Cineva care gateste sau gradinareste din placere nu va fi bucuros daca i-am spune ca de acum inainte le vom da mancare semi-preparata si legume ambalate. Un bucatar sau un gradinar adevarat nu va fi foarte fericit pentru ca, intr-un fel, l-am depriva de posibilitatea exprimarii creativitatii sale si de munca ce ii aduce bucurie.

Un gradinar, cand isi desfasoara activitatea cu dragoste, se identifica cu regatul vegetal. Prin gradinarit, el atinge unitatea cu intreg universul. Astfel, devine un act nobil, spiritual, o rugaciune sau un joc - de altfel, toata viata este o piesa de teatru, o drama divina. Un copil se joaca pentru bucuria de a se juca, actionam din bucuria de a actiona. Actiunile noastre ar trebui sa fie la fel de firesti ca si cantecul unei pasari. Nu trebuie sa asteptam o recompensa pentru actiunile care izvorasc din esenta noastra, care exprima felul nostru de a fi. Gradinaritul este la fel de firesc pentru un gradinar precum a manca, a bea, a dormi. Nu este nimic special, nu exista vanitate in actiunile sale.

["Dar daca nu avem nimic de castigat”, am intrebat, "nu avem nici un obiectiv, atunci de ce am mai actiona vreodata?”]

Nu putem renunta complet la actiune, ea ne precede si ne succede. Chiar si cand stam nemiscati - aceasta tot este o actiune - si daca stam nemiscati prea mult o sa ni se para inconfortabil si o sa vrem sa ne miscam. Deci, ideea nu este sa renuntam la actiunea in sine. La ce trebuie sa renuntam este dorinta unui rezultat.

Prin munca ne exprimam, ne manifestam imaginatia. Munca este iubire materializata. Prin munca ne stabilim relatii cu alti oameni si cu lucrurile materiale. Munca in sine este frumoasa. Parta urata a lucrurilor e data de dorinta de a-i impresiona pe altii, dorinta de recunoastere si validare, goana dupa faima si avere. De fapt, nu exista o nevoie reala pentru astfel de castiguri, care sunt doar efecte secundare ale muncii si activitatii noastre. Principalul castig este munca insasi.

Intrebari pentru reflectie: Ce parere ai despre ideea ca munca insasi este frumoasa, iar dorinta de a-i impresiona pe altii intineste acesta activitate? Poti impartasi un moment cand ai simtit ca munca este iubire materializata? Ce te ajuta sa eviti atasamentul de rezultate si castiguri fara a renunta la munca insasi?

**Vinoba Bhave in conversatie cu Satish Kumar, extras din cartea “Esti, deci si eu sunt.”