Formula optimismului
--de Barbara Fredrickson
==
Imaginați-vă că sunteți un crin de apă. Este dimineață devreme și petalele tale îți acoperă chipul. Când apuci să vezi ceva, zărești doar o rază de lumină. Pe măsură ce soarele se ridică pe cer lucrurile încep să se schimbe. Petalele din jurul chipului se deschid și lumea ta se extinde. Poți vedea mai mult. Lumea ta este mai mare. Așa cum căldura soarelui deschide florile, căldura optimismului ne deschide mințile și inimile. Ne schimbă și perspectiva vizuală la un nivel fundamental, laolaltă cu abilitatea noastră de a vedea umanitatea noastră, a tuturor. Știm acest lucru datorită studiilor ce s-au realizat pe acest subiect [...]. Cercetătorii au aflat că în prezența unei emoții benefice, creierul celor din jur se molipsesc cu această stare, chiar și atunci când încearcă să ignore ceea ce se petrece. Când oamenii sunt într-o stare neutră sau trăiesc emoții negative, ei nu reușesc deloc să observe contextul. Acest fapt sugerează că atunci când oamenii trăiesc emoții benefice, ei au o stare de conștientizare mai largă -- fapt ce poate explica de ce aceștia au o mai bună memorie a detaliilor periferice, când își readuc în atenție amintiri pozitive. Emoțiile benefice ne ajută să descoperim mai multe posibilități. Dar oare de cât de mult optimism avem nevoie în viață pentru a beneficia de aceste avantaje -- cât de mult este îndeajuns? Cercetările noastre au arătat că un raport de cel puțin trei la unu -- anume trei emoții pozitive pentru fiecare emoție negativă -- tinde să încline balanța, ceea ce va face diferența dintre doar a îndura viața și a duce o viață împlinită și plină de posibilități, beneficiind de reziliență în momente dificile. Este important de reținut că raportul nu este de trei la zero. Așadar nu este vorba despre a elimina emoțiile dificile. Parte din scenariul nostru este că emoțiile negative sunt de fapt necesare. Să ne gândim la metafora unui velier. Din mijlocul ambarcațiunii se ridică catargul uriaș, ceea ce permite velei să prindă vântul și să țină velierul în mișcare. Sub nivelul apei se află chila, ce poate cântări mai multe tone. Putem privi catargul ca fiind optimismul și chila ca pesimismul. Dacă ești în mișcare, știi că deși catargul ține vela, nu poți naviga fără chilă; ambarcațiunea fie ar pluti în derivă, fie s-ar răsturna. Pesimismul, chila, este ceea ce permite bărcii să înainteze în condiții bune. Când am pomenit de această metaforă la o conferință, un domn din public a spus: ‘Chila contează cel mai mult atunci când navigați împotriva vântului, așadar atunci când întâmpinați dificultăți’. Trăirea și exprimarea emoțiilor dificile este parte din procesul de împlinire chiar și când -- sau mai ales atunci când - dăm de greu, întrucât acestea ne ajută să rămânem în contact cu ceea ce trăim. [...] Un proverb sufi spune astfel: Nu ar exista aur falsificat, dacă undeva în lume nu ar exista aur adevărat. Așadar cum facem să ne folosim de emoții benefice și autentice fără să ne agățăm de aurul falsificat?
==
Întrebări pentru reflecție: Cum vă raportați la ideea că emoțiile negative ne ajută să rămânem în contact cu ceea ce trăim? Ați putea împărtăși o experiență când emoțiile benefice v-au permis să accesați un context mai larg și mai multe posibilități? Ce vă ajută să vă folosiți de emoții benefice și autentice fără să vă agățați de aurul falsificat?
Barbara Fredrickson is the Kenan Distinguished Professor at the University of North Carolina, Chapel Hill. She is also the author of Positivity. Excerpt above from
this article.
Seed Questions for Reflection
How do you relate to the notion that negative emotions help us 'stay in touch with the reality of the difficulties we're facing'? Can you share a personal story of a time positive emotions opened up more context and possibilities for you? What helps you tap into genuine, heartfelt positive emotions without grasping for the counterfeit gold?
