În interiorul crisalidei
--de Chris Corrigan
==
Crisalidele mă inspiră și mă contrariază în același timp. Imaginea unei omizi care se poate strecura în sacul alcătuit din propriul său corp, pentru ca apoi să se dizolve și să apară din nou sub forma unui fluture este un clișeu pentru transformare. Dar, pentru Dumnezeu, să stăm o clipă și să cumpănim mai adânc. Oare știe omida ce va urma să se întâmple? Dacă știe, asta arată o încredere uriașă. Să atârne pur și simplu, izolându-se de restul lumii și transformându-se în feluri pe care n-ar putea vreodată să le înțeleagă.
Oare omida care privește fluturele își spune: ‘asta voi fi eu cândva?’
Așadar cu toții ne îndreptăm spre crisalidele proprii. Ne-am cocoțat fiecare în coconii noștrii și acum așteptăm transformările interioare către noi feluri de a fi. Este posibil să stăm așa o vreme îndelungată și să învățăm una, alta între timp. Intrăm într-o perioadă de tranziție, una dintre cele mai provocări la care umanitatea a trebuit să facă față.
Să avem empatie pentru omida ce-și crează crisalida și devine o pupă. În acel moment ar putea crede că așa stau lucrurile, și, între timp, la un nivel inconștient, celelalte transformări biologice lucrează dinlăuntrul ei, având alte planuri cu privire la ce trebuie sa devină.
În interiorul crisalidei, ideile voastre despre voi se dizolvă și viața însăși preia inițiativa. Uitați-vă după cele mai mici semne, uitați-vă ce se întâmplă pe la colțuri. Amplificați actele de bunătate și oportunitățile care iau naștere în comunitate și în viața personală. Documentați și cultivați noile practici pe care le descoperiți: solidaritatea, atenția, curiozitatea sau competența. Rezistați tentației de a vă lua doza de senzațional și mânie din știri sau social media, sau de la negustorii de morbid care tânjesc la un loc în conștientul vostru.
Izolați-vă în coconul vostru și studiați-vă imaginația.
Înapoi la adăpost, prieteni.
==
Întrebări pentru reflecție: Cum vă raportați la metafora omizii și crisalidei dacă priviți la viața voastră? Ați putea împărtăși o experiență despre un moment când erați pupă în propria crisalidă, în timp ce viața vă transforma în ceva mult mai frumos decât vă puteați închipui? Ce vă ajută să vă dizolvați ideile despre voi înșivă, astfel încât să vă bucurați de experiența vieții ce crește în voi?
Seed Questions for Reflection
How do you relate to the metaphor of the caterpillar and the chrysalis in your life? Can you share an experience of a time you were a pupa in your chrysalis while life was evolving you into something beautiful that you could not imagine? What helps you dissolve your ideas about yourself and enjoy the experience of life itself growing you?
