Attention Is Inseparable From Interrogation

Author
Michel de Salzmann
742 words, 14K views, 5 comments

Image of the WeekAtenția este inseparabilă de interogație
— de Michel de Salzmann

Atenția noastră este cu mult mai mult decât ne imaginăm în general. Este mult mai mult decât un simplu mecanism mental sau cerebral. Se referă la întreaga noastră ființă. Dacă capabilitățile sale sunt departe de a fi pe deplin realizate în viața obișnuită, aceasta se datorează tocmai pentru că nu este recunoscută drept o claviatură multidimensională și un principiu unificator al ființei noastre.

Paradoxal, acest act de bază al cunoașterii, care este atenția, este realizat numai atunci când nu cunoaștem — adică atunci când există o întrebare. Nivelul său și, adică, gradul său de "totalizare" sunt proporționale cu întrebările noastre. Ați observat cu siguranță că atunci când o întrebare este vitală — când ne duce în curaj, așa cum spui — aceasta suspendă toate mișcările inutile, emoționale și fizice, precum și cele mentale. Ea eliberează calea pentru conștientizarea și sensibilitatea reală, care sunt componente ale puterii mele totale de atenție. Doar între necunoașterea mea și dorința mea de a ști că mă găsesc prezent, mobilizat, deschis, nou — adică atent.

Atenția în forma sa activă este așadar inseparabilă de interogatoriu; este pur și simplu, în puritatea sa, un act de interogare. Acest act este privilegiul existenței noastre umane. Un animal este mulțumit cu însuși existența lui. Responsabilitatea omului este să-și pună întrebarea despre semnificația ființei sale.

În societatea noastră, care se ocupă în primul rând de producție și de eficiență, drama este că capacitatea noastră de interogatoriu, încă atât de vie în copilărie, este foarte rapid eradicată sau dată la o parte în beneficiul capacității noastre de a răspunde. Atunci când un copil are o întrebare reală, de cele mai multe ori primește imediat un răspuns prostesc. În cele mai bune cazuri, educatorul merge la dicționar pentru a fi sigur că răspunsul său este corect, dar aproape inconștient, dacă nu cu mândrie; el închide întrebarea. Suntem obligați să învățăm să răspundem. Dacă nu știm cum să răspundem, nu suntem deloc buni. Deci, puțin câte puțin, devenim un fel de mașină model, capabilă să răspundă tuturor la toate situațiile, cu lipsa de înțelegere în privința propriilor contradicții. [...]

Este posibil să ne păstrăm în viață cea mai autentică și prețioasă capacitate, aceea de a pune întrebări? Aceasta este întreaga dilemă cu care ne confruntăm, de fapt. Dar suntem destul de puternici, destul de liberi, suficient de îngrijorați pentru a ne întreba cu adevărat în timp ce răspundem? [...] Putem, în același timp, nici să afirmăm sau să ne lepădăm, nici să ne opunem sau să urmăm, să presupunem nici că știm sau nu știm, ori că suntem capabili sau nu putem? Putem fi prezenți în mod acut la ceea ce este, fără judecată sau indiferență, fără nici o soluție sau scăpare? Ar însemna să fim conștienți pe toate fronturile, renunțând la cunoașterea necunoscutului, rezistând principiului inevitabil al repetării, rămânând încă în mișcarea noastră.

Semnificația întrebărilor pentru reflecție:
Cum te referi la ideea că responsabilitatea noastră este să chestionăm semnificația ființei noastre??
Poți împărtăși o poveste personală despre un moment când te-ai simțit suficient de liber să te întrebi în timp ce răspunzi?
Cum te-a ajutat întrebarea în viața ta??


Extras din “Două Eseuri”, de Michel de Salzmann, un psihiatru și un învățător spiritual respectat în tradiția lui Gurdjieff.
 

From, "Two Essays," by Michel de Salzmann, a psychiatrist and a spiritual teacher revered within the Gurdjieff tradition.


Add Your Reflection

5 Past Reflections